Reba barbara jean pierde in greutate, www.FotoMars.ro

Brestei, Nr. Poate, dacă am putea să fim doar spectatori ai timpurilor, dar nu avem condiția divină, nici măcar a unor semizei; rămânem doar părtași ai celei umane: undeva între pământ şi stele.

Împăratul Qianlong - Qianlong Emperor - intalniri-fete.ro

Care mai este şansa noastră ca oameni într-o lume care pare din ce în ce mai greu de înţeles şi în care este din ce în ce mai greu de găsit o direcţie, care să nu ne lase cu senzaţia amară că timpul nu este decât un vorace prădător al scurtului interval care ne desfășoară viaţa? Nu cred că are sens acum să încercăm măcar o lapidară şi, de aceea, atinsă de ridicol, inventariere a unor reflecţii mult mai calificate asupra a ceea ce generic este numit fiinţă umană şi mai ales a condiţiei acesteia într-o lume ce pare să nu vrea să-i facă prea mult loc.

Să pară doar?

Alois Bulai, pr.

Iar acea reba barbara jean pierde in greutate, de o infatuare, fără precedent, atunci când i se caută un răspuns, interogaţie a sensului vieţii, nu cred că are vreun rost odată ce, fiecare, odată născut, inconştient sau nu, caută răspunsul trăinduși viaţa pur şi simplu.

Să fie definiţia vieţii, viaţa însăși, o definiţie în miliarde de variante, una fără gen proxim, mai degrabă pierdută undeva în spaţiul diferenţelor specifice, de fapt în golul ce nu suntem capabili să-l umplem între noi, cel al înstrăinării?

O întrebare ce ne identifică… al cărei răspuns se trăieşte… Rămaşi undeva, între două lumi, sfâşiaţi de tendinţe contrare, neputând deveni pe de-a-ntregul ceva, orice, fără a căra după noi nostalgia unui Altceva, care ne frământă şi ne nelinişteşte, mereu sub apăsarea finitudinii şi ireparabilului, un demon ne şopteşte insidios că fiecare secundă scursă este încă o cărămidă în edificiul care se înalţă sfidător şi pe care cu litere monstruoase este gravat un singur cuvânt: Ratare.

Dar, ratare a ce? Ce ratăm, aveam ceva către care să ne îndreptăm, ştiam încotro să mergem, aveam un scop de atins, unul prealabil? Aveam de ales între ce şi ce?

  1. Primii ani Figurina împăratului Qianlong, în vârstă de trei ani, făcând baie.
  2. EUR-Lex - CFULL - EN - EUR-Lex

Şi care sunt criteriile, pe acestea cum le mai alegem? Cine ni le indică? Şi totuşi suntem! Ce e de făcut?

Încotro să mergem? Către ce? Dumnezeu atunci când ne răspunde, nu-L auzim, nu-L înţelegem, sau ne pare nepotrivit. Aşa cum suntem, individ şi comunitate, oglindindu-ne reciproc. E un fapt! Nu mai e nimic de făcut în acest sens.

Dicţionar de vorbe esenţiale by Arhipelag XXI Publishing House, Alpha - Issuu

Să fim cum? Să fim cât? Să ştim ce? Cât mai mult, foarte mult, nu prea mult… Să predomine reba barbara jean pierde in greutate factual, cel teoretic, arta, morala, religia?

reba barbara jean pierde in greutate

Să avem ce? Bunuri, valori, de orice fel…?

reba barbara jean pierde in greutate

Ce înseamnă a poseda a avea cunoaştere? Iarăși acea perfidă prezenţă e celor două lumi ce se amestecă incontrolabil! Într-o asemenea dilemă apare marea întrebare a devenirii: proprii şi a celui ce trebuie la rândul lui educat şi îndreptat către un ideal.

Care să fie acesta? Iluminiştii vedeau în educaţie singura posibilitate de îndreptare a răului social, injustiţiei, mizeriei. De fapt, de salvarea individului ruinat fizic, moral şi intelectual de către societate.

Calaméo - Psalmii

Anticii vorbeau de humanitas, un ideal al omului umanizat, al omului uman, nu ne-uman. Un om al armoniei interioare, al plăcerilor estetice şi intelectualizate, creator al ordinii, opusă dezordinii barbare. Considerată fie construire, fie devoalare a unei esenţe ferită de corupția socială, scopul rămâne acela de al unei fiinţe ce îşi interiorizează valorile ce au asigurat succesul societăţii umane. Acestea ar trebui să fie reperul, mai ales în condiţiile unei societăţi ce pare a nu-şi mai afla drumul, aşa cum o găsim astăzi, prost aşezată, rău închegată, societatea românească.

Evident, învăţământul nu este o insulă, calchiază deplorabil, stările instituţionale haotice ale birocraţiei statale româneşti. Mimarea, simularea, însușirea formală, ipocrită, a unor valori şi deloc a mentalităților şi comportamentelor specifice societăţilor libere au condus la o adâncă schismă între ceea ce se declamă şi realitatea de fapt.

PROFITĂ DE OFERTELE SPECIALE ȘI AFLĂ PRIMUL CARE SUNT NOUTĂȚILE

Probabil, nu este exagerat să afirmăm că starea de înapoiere evidentă, în special, materială, se datorează luării în deriziune a chestiunii educaţiei în istoria modernă a României — mici şi mari. Privind în istorie, este aproape de bun simţ să remarcăm că toate marile popoare, puteri militare şi, evident, economice au fost mari creatoare de cultură.

Nu cred că se poate afirma nehazardat, lipsa unei legături arzător de grâne femme acestea. Să nu uităm că înaintea tehnicii se află reba barbara jean pierde in greutate tehnic, înaintea artei stă spiritul artistic, înaintea militarismului stă spiritul cazon… mereu spiritul! Valorile fundează realităţi! Spiritul este cel care stă ca o condiție de posibilitate a unei ordini umane, incluzând şi dimensiunea materială a acesteia.

Dezordinea socială este mai degrabă un reflex al dezordinii mentale, haosul axiologic, conducând la unul social în toate detaliile acestuia: precaritate instituţională, cădere economică, primitivism al moravurilor, dezinhibiţia în faţa autorităţii în genere.

Individul se insularizează, țesătura socială se destramă, soluţiile de viaţă devin strict individuale, în condițiile unei colectivităţi ce încet, încet, agonizează, spre un sfârșit previzibil.

reba barbara jean pierde in greutate

Înstrăinarea se întronează, starea de spirit dominantă este cea a unei disperări surde, viaţa este văzută ca o luptă, având la bază o filosofie a unui fatalism inexorabil, individul văzându-se la discreţia unui destin nedrept. Comportamentul devine, evident, unul conform cu rigorile unui sistem social dacă nu opresiv, atunci indiferent, faţă de individ, acesta nefăcând altceva, decât să perpetueze, să menţină mecanismele supraindividuale ce-l alienează, îndepărtându-l de sine însuși şi frângându-i şansa de a-şi mai căuta fericirea.

Pare atunci absurd să încerci, măcar, să gândeşti că lucrurile nu stau aşa din cauza unei ordini destinale a lumii, că nu există un mare mecanism al istoriei imposibil de oprit, că de fapt cheia este gândul individual, firav, abia pâlpâind, că de fapt profeţiile apocaliptice produc, nu prevăd, realităţile dezesperante. Indubitabil ajungem la persoana morală, rod al unei educaţii rutina zilnică de ardere a grăsimilor şi de fapt cheia de boltă a oricărui demers 11 septembrie educaţional, ceea ce lipseşte astăzi nu doar învățământului, ci tuturor instanţelor implicate într-un aşa-zis efort de creare şi re-creare a persoanei morale.

Fenomen endemic al plaiurilor mioritice! Nu întâmplător Imm. Kant distinge între o rațiune pură, teoretică şi una practică, orientată nu spre formularea legilor naturale, ştiinţifice, ci către cele morale, omul fiind propriul său legislator, în acest domeniu al moralei. Dispare astfel orice undă de fatalism, morala stând ca fundament şi condiţie a libertăţii. Libertate ce restabileşte demnitatea şi valoarea fiinţei umane, lăsându-ne posibilitatea unui destin, într-o lume guvernată, totuşi de o legitate inexorabilă.

Ridicarea privirii către stele, dintr-un noroi evident, dar nu şi ultim, se face sădind legea morală, făcând fiinţa raţională umană propriul ei suveran. Învăţându-l să fie regal nu va mai putea accepta niciodată, necondiţionat, condiţia de supus, victimă a unui fatalism şi scepticism ucigător. Cecitatea asumată atâta timp şi impusă majorităţii ignare, mai mult sau mai puțin interesat de o clasă politica imundă, cere o reparație legitimă şi nu doar moraliceşte vorbind.

reba barbara jean pierde in greutate

Salvăm o societate şi pe noi înșine doar prin revenirea la ceea ce este nevăzut, deși până şi orbii o văd, inefabil, deși are greutatea granitului: spiritualitatea. Este ceea ce lumea civilizată a înțeles de multă vreme, lucru ce i-a asigurat existenţa, nu oricum, doar dăinuind şi atât, ci mai ales înțelegerea faptului 12 utopia că, dacă nu faci gândind, acțiunea este ratată.

Sau se rămâne încremenit într-un mimetism ridicol, factice, ce nu asigură nici măcar satisfacţia minimă a unui model ce-şi imită onorabil copia.